până să apară moda balcoanelor închise, balcoanele erau libere... se putea trece dintr-un balcon în altul foarte uşor... asta în cazul în care balcoanele erau lipite. cum e şi cazul apartamentului părinţilor mei.
şi cum se putea trece uşor la vecini ... toată ziua eram în vizită în balconul vecinilor.
părinţii noştri şi vecinii ... au stat ei şi s-au gândit ce să facă, ce să nu facă şi ce să mai scornească să nu se trezească cu dracii di copchii în casă, în momente nepotrivite...
şi ... uite aşa a luat naştere OMUL NEGRU . omul negru s-a născut în dulap. şi acolo a trăit toată viaţa lui... ieşea din dulap doar atunci când se iveau prin zonă "dracii di copchii", adică frate-miu şi eu.
uite aşa, o parte din copilărie am stat departe de sufrageria vecinilor.
CE NE MAI TEMEAM DE OMUL NEGRU !!! ... habar n-am de ce, nu-mi amintesc ce făcea omul negru copiilor veniţi neinvitaţi în casele vecinilor... bănuiesc că lucruri urâte... habar n-am... tot ce ştiu e că muream amândoi de frică... cu toate astea, eram şi foarte curioşi cum arăta vestitul om negru :))
şi chiar şi după ce s-au închis balcoanele, după ce am mai crescut oleacă şi am înţeles puţin lumea din jur, de omul negru tot ne temeam... :)
ştiu că uneori, mai uitam cheile în casă şi nici nu avea cine să ne deschidă uşa şi mergeam la vecini să trecem prin balcon... băi, treceam cu o frică prin sufrageria aia de n-am cuvinte ... îmi amintesc că odată, tot aşa mergând la vecini ca să trec balconul, în sufrageria lor dormea unul dintre copiii lor... şi mă gândeam oare cum doarme copilu' ăla cu omul negru în dulap?! singură mi-am şi răspuns... se cunosc şi omul negru nu suportă doar pe ceilalţi copii... :)
MINTE DE COPIL...
%&#
- "fiţi cuminţi că vă văd, chiar dacă stau cu spatele. am un ochi la spate" şi stăteam şi ne uitam amândoi la maică-mea cu nişte ochi... căutam ochiul la spate... nu-l vedeam. şi nu ştiu cum făcea că ştia ce făceam, chiar dacă nu era cu faţa la noi... :)) de ce avea doar un ochi şi nu doi??? mister. :))
- "nu înghiţii sâmburii, că-ţi creşte un copac un burtă!!!" şi dădeam sâmburii afară... cum să mergem pe drum cu copaci în burtă... doamne fereşte!!!
PĂRINŢII TĂI CU CE TE SPERIAU?
4 comentarii:
:)) mi-a placut !!!
Fain :)....La mine Babau era sub pat mereu...nu stiu cum facea ca mereu stia cand faceam prostioare....:))))
Imi zicea mamaia din partea mamei ca are ochiul la spate si in pod (avea la o magazie un pod mic si imi placea sa cotrobai)e omul negru.N-a tinut: omul negru era un joc.Incercau ei multe,dar nu ma speriam,in schimb sor'mea,desi mai mare cu 8 ani si ceva,se speria mereu cand trebuia sa mergem din bucatarie in dormitorul nostru.Ma punea sa merg prima,sa aprind lumina in camera ce urma,sa revin apoi s-o sting pe cea,din camera,pe care o paraseam.Si tot asa.Ma cam speriase si pe mine,o perioada,apoi i-am zis ca o bat :)
Cred ca am uitat sa scriu de samburi,Toate imi placeau cu samburi (ca si acum).Altfel mi se parea ca nu au gust.Tata imi zicea "doar samburii de masline ii digera stomacul,treaba ta,intr-o zi o sa ai numai crengute",desi el manca la fel :))
Nu-l ascultam,pana cand am vazut o caricatura in almanahul Urzica (verii mei au varste cuprinse intre 49 si 27- doar una de 33,unul de 27 si d-aia am prins multe pe vremea cealalta)Era un nene ce mancase un mar si avea capul pana la frunte normal,apoi avea un semicerc,in care crescuse un copac-mar.Mult timp nu mai mancam fructe,fara sambure n-aveau gust,cu sambure mi-era teama ca apar crengutele :))
Trimiteți un comentariu